sâmbătă, februarie 28

Just sad...

      M-am trezit de dimineata foarte somnoroasa si butonand televizorul am auzit o melodie ce mia trezit niste amintiri demult ascunse in interior, amintiri pe care cu greu am incercat sa le uit, dar degeaba... au revenit in mintea mea iar...

      A fost odata...  o ea...  acea persoana pe care nu o intelegea nimeni, care incerca cu greu sa se faca inteleasa si ascultata, acea persoana care avea nevoie de cineva, cineva care sa-i fie alaturi, s-o inteleaga si sa o ajute,sau macar  s-o asculte...  
   Cred ca ii erau de foarte mult ajutor aceste vorbe:
                       "Deep inside, you cry cry cry
                         Don’t let your hope,die die die"

    Dar din pacate e prea tarziu pentru asta...  deoarece nu a mai rezistat singuratatii, n-a mai rezistat greutatii ce o apasa si a gasit o alternativa la aceasta singuratate...   
       Intr-o seara tarzie, a plecat la o plimbare contempland doar ea si stelele ce o priveau din innaltul cerului...
Nu stia incotro sa mearga, ce sa faca... se uita la cerul instelat, la luna, se uita imprejurul ei, realizand cat de singura si trista se simte... incet, o lacrima aluneca pe obrazul ei, apoi s-a hotarat... "Ma voi intoarce acolo unde nu era atata liniste si durere, atata singuratate si tristete... vreau sa merg inapoi in lumea mea de fantezie..."
Plimbandu-se fara nici o directie, mergand inconjurata doar de stele si singuratate a ajuns pe un pod, deasupra unui lac... se uita in jur, vede stelele reflectate in apa si spune: " vreau sa ma alatur voua, sa nu mai fiu asa de singura..." si se arunca in apa cu un zambet pe fata si cu o lacrima ce ii picura pe obraz...
Stelele vazand ce a facut, roaga apa sa trimita fata sus la ele, sa nu mai simta singuratatea, sa li se arature acel inger cazut caci ele o vor ajuta si o vor intelege, o vor asculta mereu ... si apa asa a si facut... a trimis fata sus la stele sa scape de singuratate...
      Imbratisata de stele si de caldura lor,ea simte ca totul va fi bine, in sfarsit cineva ii va fi alaturi... 

                           

2 comentarii:

  1. de cate ori... nu mi vine in cap amintiri, insa ma resemnez, greseli, le etichetez greseli, si ma straduiesc sa merg mai departe si sa caut ce e mai frumos in lumea asta, ce ma face pe mine sa ma simt bine, sa rad, sa zambesc.. lucruri mici, care.. totusi.. ma fac sa ma simt bine... nimeni nu e singur ;) asta e cea mai mare minciunea... ;) sunt si oameni in jurul nostru care pot asculta cu adevarat... si prin faptu ca te asculta, iti redau in interior acel echilibru, liniste si intr un fel pace....

    P.S La multi ani :D de 1 martie

    RăspundețiȘtergere
  2. Sambata stateam de vorba cu o cunostinta in varsta si imi povestea de cand era mic copil. Nu ii placea lumea aceasta, nu-i placea ce vedea si tot timpul plangea si se ruga la Dumnezeu sa o ia langa El acolo, sa fie alaturi de El. Pana la urma a primit o lectie de viata. A trait o viata minunata, are doi copii mari, independenti, nepoti, un sot minunat...Nu a regretat ca a continuat sa traiasca.

    Eu cred ca ar trebui sa trecem si prin asta, sa traim si pe acest pamant, sa vedem cum este aici. It can't be that bad. Vreau si eu toate acestea, o viata buna, un sot minunat, copii, nepoti, casa in care voi trai la batranete....deja imi imaginez. Call me old fashion. :)

    Mai tarziu voi avea ocazia sa fiu alaturi de stele, luna...este timp.

    RăspundețiȘtergere